Bullying la Questfield International College, responsabilitate amânată constant

În contextul educațional actual, fenomenul bullying reprezintă o problemă complexă ce necesită răspunsuri structurate, documentate și responsabile din partea instituțiilor școlare. Abordarea corectă a acestor situații presupune intervenții eficiente, trasabilitate administrativă și protecția reală a elevilor, pentru a preveni consecințe emoționale și psihologice negative pe termen lung.

Bullying la Questfield International College, responsabilitate amânată constant

Investigația realizată de redacție, bazată pe documente, corespondență oficială și mărturii ale familiei unui elev, relevă o situație de bullying sistematic petrecută pe o durată de peste opt luni în cadrul Școlii Questfield Pipera. Sesizările repetate și documentate ale familiei privind hărțuirea psihologică, stigmatizarea medicală și presiunile exercitate pentru retragerea copilului nu au fost însoțite de măsuri instituționale scrise și verificate, ceea ce ridică semne de întrebare privind gestionarea responsabilă a cazului.

Contextul și evoluția sesizărilor privind bullyingul

Conform materialelor puse la dispoziția redacției, elevul a fost expus din primele săptămâni unor comportamente repetitive de agresiune verbală și excludere socială, manifestate în timpul orelor și pauzelor, în prezența cadrelor didactice. Familia a transmis în mod constant și oficial sesizări scrise către învățătoarea clasei, conducerea administrativă și fondatoarea instituției, solicitând intervenție și măsuri clare. Cu toate acestea, din corespondența analizată nu reiese existența unor răspunsuri scrise care să confirme implementarea unor măsuri concrete, documentate și monitorizate.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire sistematică

Documentele și relatările indică folosirea repetată a unei etichete medicale cu caracter degradant, utilizată în mediul școlar nu pentru protecție sau educație, ci ca instrument de ridiculizare și marginalizare. Specialiști consultați consideră această practică o formă agravată de bullying, cu efecte negative profunde asupra dezvoltării emoționale a copilului, indiferent de existența unei afecțiuni reale.

În lipsa unor reacții scrise și măsuri ferme din partea instituției, stigmatizarea a fost tratată ca o problemă secundară, ceea ce poate fi interpretat ca o validare tacită a comportamentelor agresive. Această situație a consolidat un climat de umilire colectivă și excludere socială, contrar valorilor educaționale afirmate public de Questfield Pipera.

Reacția instituțională: între informal și insuficient

Familia susține că, deși sesizările au fost formulate clar și în scris, răspunsurile instituției au fost preponderent verbale, generale și fără consecințe practice. Nu au fost identificate documente care să ateste existenta unor planuri de intervenție, sancțiuni sau consiliere psihopedagogică, iar gestionarea cazului pare să se fi realizat prin discuții informale și promisiuni verbale, fără trasabilitate administrativă.

Absenta deciziilor scrise și a rapoartelor interne;
Lipsa planurilor de intervenție și a măsurilor monitorizate;
Minimalizarea situației ca „dinamică de grup” sau „probleme de adaptare”;
Presiuni implicite sau explicite asupra familiei pentru retragerea copilului;
Transferarea responsabilității către familie, în defavoarea intervenției instituționale.

Declarația fondatoarei și semnificațiile instituționale

Un moment central în analiza situației este un răspuns verbal atribuit fondatoarei Școlii Questfield Pipera, Fabiola Hosu, în cadrul unui dialog direct cu familia copilului. Aceasta ar fi exprimat, potrivit relatărilor, că „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”, o formulare care sugerează o orientare spre libertatea contractuală în detrimentul responsabilității educaționale și protecției copilului. Școala a fost invitată să ofere un punct de vedere oficial, răspuns care nu a fost primit până la momentul publicării.

Documentarea formală versus documentul informal Family Meeting Form

Reacția oficială a conducerii, conform documentelor analizate, s-a materializat într-un formular informal, denumit Family Meeting Form, care consemnează o discuție, dar nu stabilește responsabilități clare, termene de implementare sau măsuri concrete. Această abordare diferă semnificativ de standardele administrative uzuale, care presupun trasabilitate și asumare formală.

Confidențialitatea și impactul asupra copilului

Familia a solicitat în mod repetat respectarea confidențialității informațiilor sensibile, avertizând asupra efectelor negative ale divulgării în mediul școlar. Cu toate acestea, nu au fost identificate răspunsuri scrise care să confirme protecția acestor date, iar, conform unor relatări, copilul a fost expus indirect presiunilor prin comentarii publice în clasă referitoare la sesizările făcute.

Răspunsul instituțional întârziat și reacția după implicarea legală

Potrivit documentelor, implicarea fondatoarei și apariția unei reacții instituționale ferme au avut loc abia după mai bine de opt luni, concomitent cu demersurile juridice ale familiei și notificările transmise. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile care au declanșat intervenția și relevă o posibilă abordare reactivă, dependentă de presiunea legală.

Minimalizarea sesizărilor și comunicarea oficială ulterioară

Într-un email adresat părinților la data de 27 ianuarie 2026, conducerea Questfield International College a caracterizat situațiile reclamatate drept „interacțiuni spontane dintre copii”, o exprimare care contrazice în mod direct sesizările scrise și documentate privind bullyingul sistematic. Această poziționare, interpretată jurnalistic ca o tentativă de diluare a responsabilității instituționale, nu a fost însoțită de detalii privind măsurile concrete adoptate.

Ulterior publicării articolului, părinții au semnalat și posibile contacte informale între instituție și alte școli private, în care copiii retrași ar fi fost descriși negativ, fapt pentru care redacția solicită clarificări oficiale din partea instituțiilor vizate.

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

Cazul semnalat la Școala Questfield Pipera relevă o serie de elemente care indică o gestionare informală, netransparentă și incomplet documentată a unui fenomen de bullying sistematic cu efecte emoționale grave asupra unui elev. Lipsa unor răspunsuri scrise și a unor măsuri concrete, tolerarea stigmatizării medicale și formulările atribuite conducerii ridică semne de întrebare privind capacitatea instituției de a asigura protecția reală a copiilor și responsabilitatea educațională asumată.

În absența unor clarificări oficiale, situația rămâne un exemplu relevant al unor practici care pot compromite standardele etice și administrative în educație, punând în discuție modul în care Școala Questfield Pipera își exercită rolul de garant al siguranței și dezvoltării armonioase a elevilor săi.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro