Pensiile private au depășit 190,9 miliarde lei: banii se strâng, sistemul crește, dar conturile nu cresc egal

Când au fost create, pensiile private au fost prezentate ca o plasă de siguranță: un pilon în plus pentru anii în care salariul dispare, dar cheltuielile rămân. După aproape două decenii, sistemul a ajuns la o dimensiune care nu mai ține doar de viitorul fiecărui contributor, ci și de felul în care funcționează economia. La finalul lui septembrie 2025, pensiile private din România au urcat la 190,9 miliarde lei, adică 10,3% din PIB. Creșterea vine din contribuții mai mari, mai mulți participanți și portofolii care au rezistat într-un an volatil. Dar același set de date arată și o realitate care începe să cântărească public: acumularea este puternic concentrată, iar diferențele dintre venituri se traduc direct în diferențe dintre conturile de pensie.

Sistemul a ajuns la 10,3% din PIB: un prag care schimbă statutul pensiilor private

În primele nouă luni din 2025, activele totale ale fondurilor de pensii private (Pilon II și Pilon III) au ajuns la 190,9 miliarde lei, în creștere cu 23% față de septembrie 2024 și cu 22% față de finalul lui 2024. În limbaj economic, asta înseamnă un sistem care a depășit pragul psihologic de „produs financiar” și a devenit o componentă de infrastructură: la 10,3% din PIB, pensiile private au efecte vizibile asupra finanțării statului și a pieței de capital. Datele sunt prezentate conform ASF.

Distribuția internă rămâne clară: Pilonul II concentrează aproape tot volumul, cu aproximativ 184,15 miliarde lei, în timp ce Pilonul III ajunge la circa 6,75 miliarde lei. Sistemul obligatoriu este, practic, motorul pieței, în timp ce zona facultativă crește într-un ritm bun, dar de la o bază mult mai mică.

La nivel de investiții, profilul este încă unul prudent: aproximativ 70% din portofoliu este plasat în instrumente cu venit fix, iar în jur de 25% în acțiuni. Pentru cititor, traducerea e simplă: fondurile caută stabilitate, dar păstrează suficientă expunere la creșterea piețelor pentru a produce randament pe termen lung.

Participanții se înmulțesc, contribuțiile accelerează: 2025 a fost un an al fluxurilor mari

Sistemul a ajuns la 9,36 milioane de participanți la final de septembrie 2025, față de 9,12 milioane la finalul lui 2024. Pilonul II numără 8,41 milioane de persoane, iar Pilonul III aproape 954.000. Creșterea în număr este relevantă, dar mai importantă este creșterea banilor care intră lunar.

În Pilonul II, contribuțiile brute virate în ianuarie–septembrie 2025 au fost de 16,71 miliarde lei, cu 27% peste nivelul din aceeași perioadă a anului anterior. Doar septembrie a adus aproximativ 1,89 miliarde lei, iar contribuția medie per participant a fost în jur de 411 lei. Este genul de dinamică ce explică de ce activele cresc rapid chiar și atunci când piețele sunt volatile: aportul curent de contribuții susține sistemul.

În Pilonul III, contribuțiile au totalizat 690 milioane lei în primele nouă luni (+28%), iar septembrie a adus aproximativ 80 milioane lei (+26%). Contribuția medie, de circa 168 lei în septembrie, rămâne modestă – un semn că economisirea voluntară e încă limitată de puterea de cumpărare.

Pe fond, 2025 a arătat că pensiile private din România nu mai pot fi discutate doar în termeni de randamente și administratori, ci în termeni de obicei de economisire și capacitate reală a populației de a pune bani deoparte.

Ce se vede imediat în buzunarul viitor: conturi mai mari, dar un sistem care începe să plătească tot mai mult

Efectul imediat pentru participanți se măsoară în două direcții: cât au în cont și cât plătește sistemul către cei care ajung la momentul de retragere. În Pilonul II, valoarea medie a activului pe participant a ajuns la 22.103 lei la final de septembrie 2025, cu aproximativ 20% peste septembrie 2024. În Pilonul III, valoarea medie a contului este de 7.061 lei.

În același timp, fondurile nu mai sunt doar „o promisiune”: ele plătesc sume tot mai mari. În Pilonul II, în primele nouă luni din 2025 s-au făcut plăți de aproximativ 1,78 miliarde lei către 52.513 participanți și beneficiari. În Pilonul III, plățile au fost de aproximativ 180 milioane lei, către 11.906 persoane.

Raportul subliniază și un punct care revine periodic în discuțiile publice: evaluarea activelor se face la prețurile de piață, iar asta poate însemna fluctuații pe termen scurt. Mesajul de fond este că produsul funcționează pe orizont lung, iar episoadele de volatilitate nu sunt neapărat un indicator al performanței finale.

Investițiile sunt dominate de titluri de stat: stabilitate pentru portofoliu, dependență de economia internă

Dincolo de conturi, există un efect economic direct: unde se duc banii. În Pilonul II, titlurile de stat reprezintă 65,5% din portofoliu, iar acțiunile au 25%. Restul se împarte între obligațiuni corporative, fonduri de investiții și depozite.

În Pilonul III, structura este apropiată: 63,4% titluri de stat și 27,2% acțiuni, cu ponderi mai mici pentru alte instrumente.

Asta face din fondurile de pensii un cumpărător important pentru datoria publică și un investitor relevant pe piața de capital. Este un avantaj pentru stabilitatea finanțării, dar și o formă de dependență: cu o expunere atât de mare pe titluri de stat, performanța sistemului este legată inevitabil de dobânzi, inflație și de sănătatea finanțelor publice.

Într-o formulă simplă, activele Pilonului II sunt un termometru al încrederii în economia locală: dacă statul se finanțează mai scump sau dacă riscurile macro cresc, efectele se pot vedea și în evoluția portofoliilor.

Cifra care deschide dezbaterea: 70% din active sunt la 25% dintre participanți

Cea mai tensionată concluzie din datele ASF ține de distribuție. În Pilonul II, 70% din active sunt deținute de 25% dintre participanți. Extremele sunt și mai sugestive: cel mai mare cont ajunge la 3,25 milioane lei, cel mai mic este de 1 leu, iar 20% dintre participanți au sub 1.681 lei.

Este, în esență, fotografia inegalității din economie transpusă în economisire pe termen lung. Cine a avut venituri mari și contribuții constante acumulează mult. Cine a avut salarii mici, perioade fără contribuții sau a intrat târziu în sistem, rămâne cu sume care, deocamdată, par mai degrabă simbolice.

Această realitate are două consecințe: socială și de comunicare. Socială, pentru că diferențele de la locul de muncă tind să se perpetueze la pensie. De comunicare, pentru că volatilitatea este percepută diferit: pentru cine are un sold mic, orice fluctuație pare o pierdere greu de tolerat; pentru cine are un sold mare, scăderile pot fi integrate mai ușor într-un orizont lung.

Pentru Pilonul III, imaginea este similară ca logică: economisirea facultativă e mai accesată de cei cu venituri peste medie, ceea ce limitează extinderea produsului la scară mare.

Ce urmează în 2026: testul economisirii voluntare și al încrederii într-un an posibil volatil

Următorul capitol depinde de trei lucruri: ritmul contribuțiilor, evoluția piețelor și capacitatea sistemului de a-și păstra legitimitatea publică. Dacă trendul din 2025 continuă, activele vor crește în continuare, iar fondurile de pensii vor avea o pondere și mai importantă în finanțarea statului și în piața de capital.

În același timp, un context global volatil poate aduce fluctuații mai vizibile ale unităților de fond, iar presiunea pentru explicații clare va crește. Aici, diferența dintre „mișcarea de moment” și rezultatul pe termen lung va fi crucială pentru încredere.

Pe zona de economisire voluntară, Pilonul III rămâne piesa care ar putea echilibra sistemul pe termen lung, dar numai dacă devine mai accesibil. Fără un spațiu real în bugetele familiilor, contribuțiile vor rămâne modeste, iar ritmul de extindere va depinde mai mult de segmentul de venituri medii și mari.

În această ecuație, contribuțiile la Pilonul III sunt poate cel mai bun indicator al „temperaturii” economice din societate: arată nu doar dacă oamenii vor să economisească, ci dacă își permit să o facă. Iar după pragul de 190,9 miliarde lei, discuția despre pensiile private nu mai este doar despre creștere. Este despre cum se împarte această creștere și ce fel de siguranță produce, concret, pentru generațiile care contribuie azi.